Pacea, credința, dragostea și speranța

CandlesPatru lumânări ardeau încetişor pe o coroniță de Advent, şi dacă ascultai cu atenţie puteai chiar să le auzi vorbind.

Prima a spus:
”Eu sunt Pacea. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viaţa lor.”
Flacăra s-a micşorat din ce în ce mai mult şi s-a stins.

Apoi a vorbit cea de a doua:
”Eu sunt Credinţa. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine şi fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard.”
Când a terminat de vorbit, şi aceasta s-a stins.

”Eu sunt Iubirea”, a spus cea de a treia. ”Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar şi pe cei mai apropiaţi oameni din viaţa lor.”
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.

Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, şi văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.
”Voi ar trebui să fiţi mereu aprinse!”

Cea de a patra lumânare i-a şoptit uşor:
”Nu-ţi fie frică, atât timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranţa!”
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte lumânări: Pacea, Credința și Dragostea.

(Autor necunoscut)

Advertisements

Isus este mai bun decât Moș Crăciun

Moș Crăciun locuiește la Polul Nord. Isus este peste tot.

Moș Crăciun călătorește cu o sanie. Isus merge pe vânt și umblă pe ape.

Moș Crăciun nu vine decât o dată pe an. Isus este un ajutor care nu lipsește niciodată.

Moș Crăciun îți umple ciorapii cu bunătăți. Isus împlinește toate nevoile tale.

Moș Crăciun vine pe horn, neinvitat. Isus stă la ușa ta și bate, iar când Îi deschizi, intră în inima ta.

Trebuie să stai foarte atent ca să îl vezi pe Moș Crăciun. Isus îți este aproape atunci când Îi pomenești Numele.

Moș Crăciun te lasă să i te așezi pe genunchi. Isus te lasă să te odihnești în brațele Sale.

Moș Crăciun nu îți știe numele, și tot ce poate spune este: “Bună, băiete sau fetițo, cum te cheamă?”
Isus ne-a cunoscut numele înainte ca noi să îl știm. Și nu doar că ne știe numele, ci ne cunoaște trecutul și viitorul, și știe chiar și câte fire de păr avem pe cap.

Moș Crăciun are o burtă mare. Isus are o inimă plină de dragoste.

Tot ceea ce Moș Crăciun poate oferi este: “Ho ho ho!” Isus oferă sănătate, ajutor și nădejde.

Moș Crăciun spune: “Să nu cumva să plângi!”
Isus spune: “Aruncați toate îngrijorările voastre asupra Mea, pentru că Eu am grijă de voi.”

Micile ajutoare ale Moșului fac jucării. Isus dăruiește o viață nouă, îngrijește inimi rănite, repară căminele dezbinate și pregătește locuri în cer.

Moș Crăciun te poate face să râzi. Isus îți da bucuria, care e tăria ta.

În timp ce Moș Crăciun îți pune darurile sub brad, Isus a devenit darul suprem pentru noi și a murit pe lemn.

Este evident faptul că nu poate fi vorba despre o comparație reală. Trebuie să ne amintim despre CINE vorbește Crăciunul. Trebuie să-L aducem pe Hristos înapoi în centrul sărbătorii!

(Alexandra Pantea)

Sara Groves – Child of Love

Here is the last month of the year 2015! This years passed so fast, it has literally flown away! We are closer to the second arrival of Christ on this earth. Maranatha, oh come, Lord Jesus!
Now is the time to celebrate the first coming of Jesus in our world. I warn you that the weather on this blog in December will not be good at all: it will rain with carols! :))
And… we start the carol marathon with a tender song of Mary, who looks to the Child in her arms and sings to Him all the love in her heart.

Iată că a sosit și ultima lună a anului 2015! Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut acest an, a zburat de-a dreptul! Ne-am mai apropiat cu un an de a doua venire a lui Hristos pe pământ. Maranata, vino Doamne Isuse!
E timpul acum să sărbătorim prima venire a lui Isus în lumea noastră. Vă avertizez de pe acum că prognoza meteo pe blog pentru luna decembrie este nefavorabilă: va ploua cu colinde! :))
Și începem ”maratonul” cu un cântec duios al Mariei, care Îl privește cu drag pe Pruncul din brațele ei și Îi cântă toată dragostea din inima ei.

Cele două grăunțe

spicÎntr-o zi, un țăran ieși pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:
”Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului și cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină și căldură. Eu, frățioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.”

Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neașteptate din văzduh și a înghițit grăuntele rămas la vedere. În schimb, fratele său de sub brazdă încolți peste puțin timp și, din micul grăunte, ieși din pământ un spic frumos și trainic. De-abia acum, lumina și căldura soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul s-a copt și roada lui a fost multă.

Astfel, speranța și smerenia celui de-al doilea grăunte i-au adus adevărata viață, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul. Greutățile vieții nu trebuie să ne sperie și să ne descurajeze, căci Dumnezeu vede suferința și credința noastră și ne va răsplăti negreșit. Cu speranță și rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieții. Însă cei a căror inimă este plină de ei înșiși, în care nu mai este loc și pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranță și încredere, aceia sfârșesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării negre – diavolul.

“Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.”

(Autor necunoscut)