Trenul vieții

Trenul vietiiViața este ca o călătorie cu trenul: urcăm și coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele stații și tristețe adâncă la altele.

Atunci când ne naștem și urcăm în tren, întâlnim oameni despre care credem ca ne vor insoți pe tot parcursul călătoriei noastre: părinții noștri. Din păcate, adevărul este altul. Ei coboară la o stație și ne lasă fără dragostea și atașamentul lor, fără prietenia și compania lor.

E drept că în tren urcă alte persoane, care vor ocupa un loc important în călătoria noastră. Acestea sunt frații noștri, prietenii noștri și acei oameni minunați pe care îi iubim.

Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă. Alții găsesc numai tristețe pe parcursul călătoriei. Și mai există și alții în tren, care sunt permanent prezenți și gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el. Unii lasă în urma lor un dor veșnic când coboară. Unii urcă și coboară, și noi abia i-am observat.

Ne miră faptul că unii pasageri, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon și ne lasă singuri în această etapă a călătoriei noastre. Bineînțeles, noi nu ne lăsăm opriți și ne străduim să-i găsim, ne înghesuim să trecem și să ne mutăm în vagonul lor. Din păcate, uneori nu ne putem așeza lângă ei, deoarece locul de lângă ei este deja ocupat.

Nu face nimic, așa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranțe și despărțiri… dar fără întoarcere!

Deci, trebuie să facem această călătorie în cel mai bun mod posibil. Să încercăm să ieșim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi și să căutăm ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei!

Să ne aducem aminte că, în oricare etapă a călătoriei, poate exista un tovarăș de-al nostru care ezită și care are nevoie de înțelegerea noastră. Și noi vom șovăi des și va exista cineva care să ne înțeleagă.

Misterul cel mai mare al călătoriei este că nu știm când vom coborî definitiv din tren și nici când vor coborî cei care călătoresc alături de noi, nici măcar cel care stă pe locul de lângă noi.

Despărțirea de câțiva prieteni pe care i-am întâlnit în timpul călătoriei va fi dureroasă. Va fi deprimant să-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranța că odată și odată va veni gara centrală și am senzația că am sa-i văd sosind cu bagaje pe care nu le-au avut atunci cand au urcat în tren. Ceea ce mă face fericită este gândul ca și eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor și în creșterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi sa ne străduim să avem o călătorie bună și la sfârșit să putem spune că a meritat osteneala. Să încercăm să lăsăm după noi, cand coborâm, un loc gol care lasă dor și amintiri frumoase celor care călătoresc mai departe. Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc: Călătorie placută!

(Autor necunoscut)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s