Archive | March 2015

Rugăciune de mulţumire

Chiar dacă îmi trag pătura peste cap când aud deşteptătorul şi cu greu mă târăsc jos din pat, mulţumesc pentru auz; sunt mulţi oameni care nu aud!

Chiar dacă abia îmi ţin ochii deschişi în lumina dimineţii, mulţumesc pentru văz; sunt mulţi oameni care nu văd!

Chiar dacă greu mă dau jos din pat, mulţumesc că pot face efortul de a mă scula; sunt mulţi oameni care nu au putere!

Chiar dacă prima ora din zi îmi este dezordonată, ciorapii sunt pierduţi, pâinea este arsă şi baia este ocupată, mulţumesc pentru familia mea; sunt mulţi oameni singuri!

Chiar dacă masa de dimineaţă nu arată chiar ca în reviste şi mâncarea nu este echilibrată, mulţumesc pentru mâncare; sunt mulţi oameni care suferă de foame!

Chiar dacă rutina slujbei mele este monotonă, mulţumesc pentru oportunitatea de a munci; sunt mulţi oameni care nu au un loc de muncă!

Chiar dacă mă plâng uneori şi as vrea ca împrejurările în care mă aflu să nu mă limiteze, mulţumesc pentru darul vieţii şi pentru încă alte 1001 de binecuvântări de care mi-ai făcut parte, fără să le merit!

(Autor necunoscut)

Advertisements

Michael W. Smith – Never Been Unloved

The Scriptures declare that we all fall short of the glory of God. But despite our sin, Jesus radically pursues us to show that we have always been loved.

Biblia declară faptul că noi toți suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu. Dar, în ciuda păcatului nostru, Isus continuă să ne arate că ne-a iubit întotdeauna.

Cu Dumnezeu în parc

grandpaA fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să Îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Înainte de a pleca, a umplut bine o geantă cu dulciuri şi cu sticle cu apă.

Pe drum, s-a oprit într-un parc și s-a așezat pe o bancă, lângă un bătrân amărât. Băiețelul și-a deschis geanta și se pregătea să mănânce, când a observat privirea flămândă a bătrânului. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnopta, băiețelul s-a gândit totuși să meargă acasă și să continue căutarea a doua zi. Înainte de a pleca, și-a îmbrățișat noul prieten, care l-a răsplătit cu cel mai frumos zâmbet din ziua aceea.

Când băiatul a a ajuns acasă, mama l-a întâmpinat surprinsă:
“Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit?”
Copilul i-a răspuns:
“Am luat masa cu Dumnezeu! Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său l-a întrebat:
“Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit?”
El i-a răspuns fiului său:
“Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu! Și știi ceva? Este mult mai tânăr decât mi-am închipuit!”

(Autor necunoscut)

4Him – Where There Is Faith

“Faith is the confidence that what we hope for will actually happen; it gives us assurance about things we cannot see. And it is impossible to please God without faith. Anyone who wants to come to Him must believe that God exists and that He rewards those who sincerely seek Him.” (Hebrews 11:1, 6)
“I tell you the truth, if you had faith even as small as a mustard seed, you could say to this mountain: ‘Move from here to there!’ and it would move. Nothing would be impossible.” (Matthew 17:20)
May God increase our faith in Him, because where there is faith, there wonderful things happen!

“Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:1, 6)
“Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici, acolo!’ Şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17:20)
Dumnezeu să ne mărească tuturor credinţa în El, căci acolo unde este credinţă, se întâmplă lucruri minunate!

Meet Me in the Stairwell

11 sepYou say you will never forget where you were when you heard the news on September 11th, 2001. Neither will I.

I was on the 110th floor, in a smoke filled room, with a man who called his wife to say good-bye. I held his fingers steady as he dialed. I gave him the peace to say:
“Honey, I am not going to make it, but it is OK… I am ready to go.”

I was with his wife when he called, as she fed breakfast to their children. I held her up as she tried to understand his words and as she realized he wasn’t coming home that night.

I was in the stairwell of the 23rd floor, when a woman cried out to Me for help.
“I have been knocking on the door of your heart for 50 years!”, I said. “Of course I will show you the way home – only believe in Me now.”

I was at the base of the building with the priest ministering to the injured and devastated souls. I took him home to tend to his flock in Heaven. He heard My voice and answered.

I was on all four of those planes, in every seat, with every prayer. I was with the crew as they were overtaken. I was in the very hearts of the believers there, comforting and assuring them that their faith has saved them.

I was in Texas, Virginia, California, Michigan, Afghanistan. I was standing next to you when you heard the terrible news. Did you sense Me?

I want you to know that I saw every face. I knew every name, though not all knew Me. Some met Me for the first time on the 86th floor. Some sought Me with their last breath. Some couldn’t hear Me calling to them through the smoke and flames:
“Come to Me… this way… take My hand!”
Some chose, for the final time, to ignore Me. But I was there.

I did not place you in the tower that day. You may not know why, but I do. However, if you were there in that explosive moment in time, would you have reached for Me?

September 11th, 2001, was not the end of the journey for you. But someday your journey will end. I will be there for you as well. Seek Me now, while I may be found! Then, at any moment, you know you are ready to go.

I will be in the stairwell of your final moments.

God

(Stacey Randall)