Pacea și războiul

Într-o zi frumoasă, pacea a întâlnit războiul și i-a zis:
”De ce te numești război?”
Războiul nu știa ce să răspundă și a întrebat:
”Dar tu, de ce te numești pace?”

Pacea, foarte sigură de ceea ce voia să zică, i-a răspuns:
”Eu mă numesc pace pentru că expirm fericire pentru copii, bucurie pentru toată lumea, educație și generozitate pentru toată umanitatea, respect și iubire nu numai pentru oameni, dar și pentru natură, animale, dar mai ales egalitate și dreptate pentru toți. Iată de ce mă numesc pace… pentru că lumea mă iubește.”

Răzbioul a fost foarte atent la ce i-a spus pacea. Mai târziu, războiul a întâlnit libertatea și a întrebat-o:
”De ce te numești libertate?”
Libertatea i-a răspuns:
”Eu mă numesc libertate pentru că ajut umanitatea, nu ca tine, care o distrugi. Ajut copiii, oamenii, trebuie să fie toți liberi și nu trebuie să stea tăcuți în cuști.”

În cele din urmă, războiul a intrat într-o casă pe care era scris ”Biserică” și a văzut acolo, împreună, pacea, libertatea, dreptatea, liniștea, bunătatea, iubirea, prietenia și egalitatea, care se rugau. Războiul se așeză și el în ultimul rând să se roage.
Din acea zi, războiul s-a numit tăcere.

About these ads

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s